Etichete

, , , , ,

Mă târăsc buimacă pe stada îndesită de oameni. Obosită, cu ploapele aproape atingându-mi obrazul. Îmi aduc aminte de cele doar 4 ore de somn, dar continui să merg mai departe.

Poarta, iar ceva parcă te fulgeră. Copii mici, care se zbenguie parcă înţepaţi de mii de ace, se împiedică, îşi vorbesc urat, se uita unul la altul cu o blândeţe ieşită din comun sau cu o ură ucigătoare. Trec de zidul gros de copii, mă ţin să nu calc peste unii, ce prăbuşiţi la picioarele mele, ridică bărbia şi îmi zâmbesc.

Merită acest sacrificiu, gândindu-mă la răsplata ce îmi ardea aţâţător mâna în care trebuie să ţin pensula, şi anume stânga. Deschid uşa şi rostesc voios:   -Bună dimineaţa!                                                                                                -Bună dimineaţa! raspunde o voce caldă.

Doamna Vlad cu aceaşi privire caldă, mai mereu ageră şi binedispusă te priveşte, pe tine, care încă n-ai apucat să treci de pragul atelierului. Îţi ghiceşte problemele şi te ajută să te deschizi prin pictură. Creion, tus, cărbune, laviu, toate îmi sunt cunoscute acum, dupa un an de zile de mers la Desen.

Promit că vă voi încânta privirile şi vă voi astâmpăra setea de artă, prin simple cuvinte sau desene, ale mele sau ale prietenilor mei prichindei de la Atelierul Doamnei Vlad. 🙂

Arta

Anunțuri