Etichete

, , , , , ,

Căldură înăbuşitoare. Strigăte şi paşi ce se materializează într-o hărmălaie cu totul şi cu totul organizată. Îmi e teamă să-mi iau palmele din dreptul urechilor pentru a nu fi lovită de intensitatea strigătelor. E ora de joacă. Copiii de aici şi din blocurile vecine, n-au uitat, şi au iesit ca în fiecare zi în parcare. Cu mânuţe mici şi grasute agită nervos în aer o minge albastră, pătată de noroi. Unul mai neatent a fost lovit din plin.

-Afară… spune victorios vânătorul. Raţa iese din teren, uitându-se urât la criminal. Doar l-a omorât.

-Îi dau o viaţă lui cutăriţă, spune o fetiţă cu părul gălbui şi cu pletele lipindu-i-se de umerii lucind a transpiraţie. Raţa intr iar în teren, de data asta săltând la fiecare lovitură.

Un puradel îşi pierde papucul. Mamă sa, se întoarce, iar ca pedeapsaă îi confiscă şi celălalt papuc. Copilul, cu ochii mari şi înlăcrimaţi, se prinde de fusta femeii şi se lasă târât spre o destinaţie necunoscută.

Treizeci de metri de metri mai încolo grătarele fumegă. Berea curge în pahare, iar burtoşii stau pe marginea trotoarului, verificând din cinci în cinci minute, micii şi carnea. Nu cumva să se ardă, că ar fi mare păcat. În timp ce unii chefuiesc, şi alţii se joacă, cei de la curţii se ceartă neîncetat de la ora două. Îmi afund degetele şi mai adânc în urechi, dar tot nu reuşesc să scap de injurăturile ce le aud fără voia mea.

Dar ce se aude? O sirenă, vecinul de la doi are o criză de nervi. Periculos cu crizele astea. I se poate urca oricând la cap şi cine ştie de ce e în stare… :D.

Stau chircită în patul meu, de la etajul trei, nici nu privesc pe geam. Degeaba, nu reuşesc să mă rup complet de tot ce-i afara. Nu pot dormi. Ce frumos era astă iarnă, când toţi se ascundeau de gerul năprasnic, când nimeni cu polua fonic, când era atâta linişte. Clar, acum mi-am dat seama de ce urăsc atât vara. Şi din cauza caldurii, dar asta e un detaliu atât de mic…

O zi in mahala

🙂

Anunțuri