Etichete
Just jump, Let's act childish, Long hair, Par lung, Sari, Timp liber
23 Miercuri Mai 2012
Posted comunicând
inEtichete
Just jump, Let's act childish, Long hair, Par lung, Sari, Timp liber
11 Vineri Mai 2012
Posted comunicând
in06 Duminică Mai 2012
Posted comunicând, Observatie urbana
inEtichete
Bucureştiul colcăie (scuzaţi-mi expresia). Zeci, sute de oameni ce trec unii pe lângă alţii, uneori se ciocnesc, se înjură şi pornesc mai departe. Atâtea feţe necunoscute stau pe iarbă, îşi întind mâinile… Copiii aleargă haotic, unii se prind într-un cerc, alţii de prind de fusta mamei…
06 Duminică Mai 2012
Posted comunicând
in04 Vineri Mai 2012
Posted comunicând
in03 Joi Mai 2012
Posted comunicând
inAzi, pentru un moment am uitat mine. Nu numai de mine, ci te tot ce-i afară. Pentru un moment, împinsa de necesitate, nu de placere, dar plăcerea a venit şi ea mai târziu, m-am îmbăiat în curte. Cu cana turnând apâ, ce curgea pâna jos, conturându-mi călcâiele în ţărânâ. Pământul fierbinte, părea oarecum răcorit de apă, şi ea caldă, ce se scurgea din ibric. Acum era tocmai bun, tocmai bun spre a-mi afunda degetele ojate în el. Ce plăcere…
Stând cu frica, totuşi cuibărita în sân, continui duşul, in ciuda temerilor de a fi văzută de cineva. Chiar dacă în faţa mea trona un cuptor mare de pământ, iar gura acestuia cădea perpendicular pe poarta ce dădea spre casă, teama nu înceta să-şi rupă radacinile din sălaşul ei bine ochit. 2minute,3,5, 30, nu mai .ştiu. Am pierdut şirul gândurilor, iar acolo, în mijlocul curţii, m-am lăsat îmbătată de trei lucruri. Soarele ce ardea usor, apa şi ţărâna, care împreună formau un noroi cald şi îmbietor.
După ce duşul a fost terminat, doar in maieu si chiloţi, alergând chiaună spre casă, cu aceaşi teamă. Dar la mijlocul drumului m-am oprit. Era mult prea bine, iar fiecare muschi refuza să mai zvâcnească, măcar. m continuat agale, într-o mână având hainele, iar in cealaltă o galeată şi cana, duşul improvizat.
Amiază, bătătura încinsă şi greoaie, pustiită mă primeşte cu aceasi imagine. Aşez găleata şi cana la locul lor pe chiuvetă, dau să plec, dar vorbele bunicului mă opresc din drum:
-A fost bine? Ehee, ce se compară cu la voi? La Bucuresti doar pui duşul şi gata. Nu se compară cu ţara…
Dar eram cuprinsă de o stare prea ciudată ca să mai reflectez la cele spuse. Singura activă, privirea, cerceta atent gambele şi labele picioarelor, înca ude, şi stratul lucios de apă ce se evapora. O picătură se scurge spre piatra de jos, o loveşte şi dispare rapid, sub soarele verii la amiază…
Sursa foto: 1
🙂
01 Marți Mai 2012
Posted Observatie urbana, Uncategorized
inEtichete
Deseori suntem atât delăsători, nu conştientizăm nimic din ce e în jurul nostru. Dorim doar destrăbălare şi dezmăţ. 😀
01 Marți Mai 2012
Posted Observatie urbana, Uncategorized
inO perioadă nefasto-benefică, ce ne-a marcat. Pe de-antregul.
Asăzi, întai mai, „petrec şi mă bucur”, asta în timp ce pe strada mea, berea curge, manelele îs in toi.
Dau drumul la TV, iar butonând ajung pe HBO si ce să vezi. 😀 Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu. În ciuda faptului ca are 4 ore, dacă ai rabdare(ce mie îmi lipseste cu desăvârşire)
Aşadar, filmul ruleayă, cand alb-negru, când color, iar eu stau şi admir cu nostalgie tot ce era câmva în tară. Încep sa compar. Brusc îmi dau seama că nu avem acum mai mult confort, sau că o ducem mai bine. Nici pe departe.
Cu siguranţă a avut părţi proaste dar şi bune. 🙂
Orice om un loc de muncă, adaptat după propriul nivel. 😀 I se oferea de muncă atât cât îl ducea pe el capul, Crime si jafuri erau mai putine, sau cel puţin nu erau aşa pe faţa. Acum la ştirile de la ora cinci afli pâna şi de Nea Ion, care a violat-o pe ţaţa Floarea dupa casă. Revin…jafurile erau mai puţine şi datorită pedepselor, ce erau mult mai dure. Odata păcătuit, hoţii nu stăteau la căldurică şi mâncărica, ci afara la mucă asiduă, în ploaie şi arşită. Cei vinovaţi erau folosiţi pentru construcţia canalelor, drumurilor. În acest fel se curăţau repede şi-i descurajau şi pe ceilalţi de la făcut măgarii. Acum îi trai pe vatrai, nenică. 😀
Mai iau o gură de suc şi închid geamul, asta din cauza ciripitului strident al păsărilorm că manelele de mult nu le mai aud. Revin asupra mâncarii noastre de peşte. Aşa, părţi bune…
Nu-ţi era frică să ieşi pe stradă noaptea. Nu riscai să ajungi în tufişuri, fară bani şi cu demnitatea lezată. Erai respectat mai mult decât acum. Acum nu mai faci nici cât o para chioară.
Negative:
Acum, cu siguranţă o să-mi spuneti despre mâncare. Iar eu mi-am pregătit deja contraatacul, şi spun că Continuă lectura