Etichete

, , , ,

Azi, pentru un moment am uitat mine. Nu numai de mine, ci te tot ce-i afară. Pentru un moment, împinsa de necesitate, nu de placere, dar plăcerea a venit şi ea mai târziu, m-am îmbăiat în curte. Cu cana turnând apâ, ce curgea pâna jos, conturându-mi călcâiele în ţărânâ. Pământul fierbinte, părea oarecum răcorit de apă, şi ea caldă, ce se scurgea din ibric. Acum era tocmai bun, tocmai bun spre a-mi afunda degetele ojate în el. Ce plăcere…

Stând cu frica, totuşi cuibărita în sân, continui duşul, in ciuda temerilor de a fi văzută de cineva. Chiar dacă în faţa mea trona un cuptor mare de pământ, iar gura acestuia cădea perpendicular pe poarta ce dădea spre casă, teama nu înceta să-şi rupă radacinile din sălaşul ei bine ochit. 2minute,3,5, 30, nu mai .ştiu. Am pierdut şirul gândurilor, iar acolo, în mijlocul curţii, m-am lăsat îmbătată de trei lucruri. Soarele ce ardea usor, apa şi ţărâna, care împreună formau un noroi cald şi îmbietor.

După ce duşul a fost terminat, doar in maieu si chiloţi, alergând chiaună spre casă, cu aceaşi teamă. Dar la mijlocul drumului m-am oprit. Era mult prea bine, iar fiecare muschi refuza să mai zvâcnească, măcar. m continuat agale, într-o mână având hainele, iar in cealaltă o galeată şi cana, duşul improvizat.

Amiază, bătătura încinsă şi greoaie, pustiită mă primeşte cu aceasi imagine. Aşez găleata şi cana la locul lor pe chiuvetă, dau să plec, dar vorbele bunicului mă opresc din drum:

-A fost bine? Ehee, ce se compară cu la voi? La Bucuresti doar pui duşul şi gata. Nu se compară cu ţara…

Dar eram cuprinsă de o stare prea ciudată ca să mai reflectez la cele spuse. Singura activă, privirea, cerceta atent gambele şi labele picioarelor, înca ude, şi stratul lucios de apă ce se evapora. O picătură se scurge spre piatra de jos, o loveşte şi dispare rapid, sub soarele verii la amiază…

Sursa foto: 1

🙂

Anunțuri