Nu-ti vinde sufletul…(asta daca ai altceva, cu care poti supravietui)

Etichete

, , , , ,

Totul devine atat de comun in lumea asta… Aceasi rutina, acesi orar. Simtim o nevoie acuta sa ne planificam totul ,dar oare, dupa acesta complicata planificare ne mai ramane vreo participa din noi libera? Se spune ca avem liber arbitru, dar cand il folosim, daca totul din jur ne dicteaza, si nu invers?

Chiar si la televizor, lasam deoparte stirile, la care, cu insistenta va rog sa nu va uitati, toate filmele sunt la fel. Au un scop comercial. Ma refer la ce se dau la televizor, ca asa pe langa el, sunt o multime de genii, care-si fac treaba doar ghidandu-se dupa inima lor. Imi doresc sa scriu o carte pentru sentimentele mele, pentru sanatatea mea mentala, nu pentru partea financiara. Imi doresc sa regizez un film, sa cant, dar din suflet.

Sunt o fire slaba, totusi nu-s dictata de bani. Poate neadaptarea mea ma face slaba… Totusi in acesta perioada am nevoie de bani mai mult ca oricand. Oare va trebui sa-mi vand sufletul, pana la urma?

Anunțuri

Un moment…

Etichete

, , , ,

Un moment poate fi mai mult decat suficient. Un singur moment in care o urma de adanca tristete s-a strecurat, avida in sufletul meu.

Nu am o viata usoara si nici nu cer asta… Provocarile ma motiveaza, ma fac sa lucrez din greu ca sa-mi depasesc situatia. Mi-e mila de familia mea, chiar daca uneori par fara pic de inima si sentimente, nu-i asa. Mi-e tare mila, si ma chinuie si mai tare mila de propria persoana, mila de propria neputinta.

Aceste ganduri se perinda prin mintea mea, in timp ce copacii raman in urma masinii mele, la peste 70 km/h.  Mama conduce, eu ma uit pe fereastra. Indulcim acolo o conversatie, pentru a scurta timpul si pentru a ne tine ochii deschisi dupa o zi atat de lunga si obositoare.

Ne aducem aminte de bunici, de curtea, acum, in toamna plina de verdeata palind, de gardurile albe si de coltul casei. Abia  acum 30 minute am plecat de la ei. I-am lasat sanatosi si i-am privit pana ce au disparut din campul meu vizual. Faceau cu mana. Apoi ne-am gandit, asta fiecare in mintea ei, ce se va intampla cand unul dintre ei va muri? Celalalt va trebui sa stea cu noi, iar casa vanduta, asta pentru a nu cadea in ruina sau pentru a nu fi pradata de hoti.

Dupa ce mintile noastre s-au mai relaxat, geamul intredeschis ne tinea oarecum treze, dar toropeala placuta din masina ne-a creat o stare ciudata. Mama evita doi, trei porumbei, apoi imi spune: „Vai ce incapatanati sunt bunicii astia, ce facem daca ii luam la noi? Vor trebui paturi separate, ca vor spatiu, iar noi ne vom muta in sufragerie pentru a le face ma mult loc…” Am simtit brusc emotia din glasul mamei, si i-am spus: Cu siguranta asa vom face, mama. Am spus asta, desi amandoua stiam ca doar dupa decesul unuia, celalalt va veni sa locuiasca cu noi….

Sursa foto: 1

 

 

Jocuri si opinii

Etichete

, , , , , , ,

Care e cel mai frumos moment al copilariei? Sau nu cel mai frumos, cel mai captivant, acel moment in care fiecare particica din tine se pierdea, uita de tot, iar abia trezindu-se, se domolea la loc, coplesita de atata fericire.

Bineinteles ca mai sus vorbesc despre joaca… Cel putin in cazul meu. Nu ma simteam neaparat fericita, uneori chiar eram necajita, asta datorita orgoliului meu imens, datorita dorintei mele de a castiga.

 

 

 

Va mai aduceti aminte cateva dintre jocurile copilariei? Eu mi le amintesc cu draga inima, mai ales ca nu au trecut foarte multi ani de atunci. Printre ele se numara „Imparate, luminante, cat e ceasul la cetate?” si „Jocul cu bagheta.”

Lucrul uimitor, consta in faptul ca abia acum am descoperit istoria acestor jocuri. Desi extrem de simple, acestea au o vechime, se bucura de multe evenimente din cadrul omenirii, pe care acesta a incercat sa  celebreze cum a putut ea mai bine.

„Jocul cu bagheta”

In acest joc, copiii se grupau cate doi, primul alerga pe o ruta stabilita si inapoi, iar ajuns la prietenul sau trebuia sa-i inmaneze o bagheta. Numai dupa ce al doilea primea bagheta avea voie sa plece de pe loc, altfel era descalificat.

Istoria se trage, daca va vine a crede, de la cai ferate si trenuri. Initial, pe unele rute exita o singura linie, iar ciocnirile frontale erau destul de dese. Un om cu adevarat preocupat de siguranta oamenilor, caruia nu-mi mai retin numele in momentul acesta, a inventat bagheta. La plecare, conductorului i se inmana o bagheta, iar acesta la randul sau trebuia s-o inmaneze la capatul liniei urmatorului tren. Nici un tren nu putea pleca fara bagheta. Astfel s-a redus riscul unor posibile accidente. Cu timpul acest domeniu s-a dezvoltat, inmultindu-se linile, dar gasindu-se si alte sisteme mult mai ingenioase decat acesta, dar nicidecum atat de simple si de eficiente precum bagheta. 

 

 

 

 

„Imparate, luminate, cat e ceasul la cetate?”

Originea acestui joc nu imi este foarte clara, dar am unele banuiri… 😀 Si anume, o carte citita de curand, si anume „Toamna patriarhului”. Are unele similititudini. In carte era prezentat un imparat, in regatul caruia, el isi dicta timpul, ordona ora, schimba fenomenele naturii, doar pentru propria placere. Intr-un moment in intregul regatul s-a facut noapte, iar slujitorii sai au fabricat o cometa falsa, doar ca acesta sa se bucure in prezenta unei femei. In cadrul acestui joc, un copil era desemnat imparat, iar ceilalti, supusii, puneau vesnica intrebare: „Imparate, luminate, cat e ceasul la cetate?” Raspunsul era unul cat se poate de ciudat, un pas de broasca, un bloc, un urias, sau orice lucru traznit ii trecea prin minte.

Chiar daca ma abat putin de la subiect, recomand cu mare placere aceasta carte. Regatul acesta este prins intr-o alta lumea, este prins in eternitate, societatea, conducerea fiind total opuse tarilor invecinate. Ti se infatiseaza un castel medieval cu piete, dar cu ministere si armata.

Parca am prins gustul gandirii minutioase. E chinuitor cand se fac atatea mici legaturi, cand sinapsele se prind dureros in funii solide, dar fii sigur ca odata pus accent pe detalii nu te vei mai putea vindeca. Bucura-te de acest dar.

Pana data viitoare voi incerca sa caut un subiect cu adevarat interesant. 😀 Sper sa-ti fi placut articolul.

Sursa foto: 1, 2, 3

Criptex de da Vinci

Etichete

, ,

Imi aduc aminte cu mare placere, zilele cand, copil fiind, frecventam teatrurile. Operele vizate, pline de umor si culoare, agitau ceva in sufletul meu. Nu imi placeau, sau nu tocmai. Mergeam pentru ca asa era normal, mergeam cu clasa. Imi cautam sfioasa un loc printre colegii mei, apoi urmaream piesa, de obicei, Pinocchio, Jack si vrejul de fasole, Alba ca Zapada si cei sapte pitici, si alte asfel de opere adresate copiilor. Totul era usor tensionat. Cei din public traiau laolalta cu cei de pe scena. Sentimentele se intrepatrundeau, personajele din ambele tabere rasuflau usurate sau dimpotriva afisau o teroare crunta, de frica zmeilor si trolilor impunatori. Uneori cea mai mica soapta atragea privirile dusmanoase ale celorlalti, care gaseau spectacolul mult mai interesant decat vorbaria neincetata a nu stiu carui copil zvapaiat.

Urmeaza o mica pauza, decorul trebuie rearanjat… Cum unii oameni se folosesc de orice clipa pentru a nu pierde nici o oportunitate, exact la aprinderea luminilor, o multime de femei, carand in brate teancuri de reviste si jucarii, treceau grabite printre randuri. Goana lor era de inteles, timpul era limitat, iar daca in invalmaseqla creata de atatea corpuri si sunete o pierdeai din ochii, dusa era. Ramaneai astfel cu banii asezati cuminti in buzunar, si oftand, te multumeai cu achizitia vecinului. Chiar daca mai aveai trei astfle de jucarii acasa, unul in plus nu stirca niciodata.

Imi pare atat de rau ca am batut atatea vorbe. Trebuia doar o scurta introducere. Exact aici vroiam sa ajung. Si anume, printre jucariile aduse de femei, se numara si criptexul proiectat de Leonardo da Vinci. Acum dupa atatia ani pot recunoaste acel mic obiect. Atunci parea doar o gluma, insa acum dupa studii mai riguroase imi dau seama exact ce este. Pacat insa ca acela, nu era unul adevara, ci doar de jucarie. Inseamna ca nu aducea nimic cu el, nici o comoara, nici un secrete, nimic ce aduce cu un film sau un desen extraordinar…., doar o bucata de plastic…

Sursa foto: 1

Societate, draga societate!

Etichete

, , ,

Profil: statura medie, par saten, nimic care sa se diferentieze de restul lumii.

De fapt poti spune ca acesta persoana este  chiar lumea. Ce acuzatii i se aduc de fapt ei? Ce acuzatii i se aduc societatii?

De atata timp studiez societatea si oamenii… Nu sunt calificata in acest domeniu si nici nu cred ca exista o diploma sau vreun fel de recunoastere pe acesta tema, dar din cat am abservat si din cat am simtit pe propria piele, pot sa imi dau verdictul.  Unul nu rau intentionat, ci incarcat de adevar.

Societatea, oamenii care formeaza asa-zisa societate sunt in proportie de 60% niste fiinte mizere. Pline de egoism, persoana care nu ar face niciodata nimic bun daca nu ar stii cu siguranta de rasplata i se ofera in schimbul „bunatatii” sale, persoana care nu stie cum sa distruga cinstea si puritatea, inlocuind-o cu nemilosul viciu. Alte tipuri pot fi observate foarte usor, doar iesind ziua in mijlocul strazii. Nu va fi deloc greu sa-i identificati, va fi chiar o joaca. Gen, uite, l-am vazut deja pe cel nesimtit, urmeaza cel de acolo care tocmai adreseaza obscenitati unei tinere domnisoare. Altul se identifica dupa portul neingrijit, care aduce mai degraba a cersetor. Desi pare intr-o conditie de sanatate, atat mentala, cat si psihica, excelenta, totusi se ocupa de acest lucru, si anume: cersitul.

Societate nu poate fi judecata, nu, nu in felul asta. E usor sa dai etichete si sa scrii niste nume in caiet, fara a cunoaste toate detaliile. Dar lucrul pe care incercam eu sa justific, se refera la unitatea societatii. Scopul acesteia este sa formeze o lume mai buna, fara vicii, fara rautate si intamplari grosolane, iar in schimb acesta, in loc sa aduca o imbunatatire pe capul tarii, nu face altceva decat sa fie ramificata in zeci si zeci de particele, ce puse cap la cap, nu formeaza nimic.

E ata de greu sa lucrezi cu un asa-zis tot, cand toti de acolo sunt atat de diferiti. Imi e atat de scarba de tot de intruchipeaza rautatea, parsivitatea, oportunismul ce merge si pe cadavre, spre a-si obtine scopul. Sunt satula!

Sursa foto: 1

Ziua referendumului

Etichete

,

A sosit insfarsit aceasta zi. Atat de asteptata, de discutata de toti politicienii. Acuzatii peste acuzatii, mai ales din partea PDL-ului. USL-UL pare a se descurca bine, zambeste si afiseaza o incredere de nezdruncinat.

Insa in toata acesta lupta nebuna, a fost uitat un lucru, mult mai important decat toate cele aranjate pana acum, si anume populatia. In dorinta lor apriga de a ajunge in frunte, ce a-si croi drum spre mult ravnitul loc de conducere, politicienii au trecut peste cererile noastre, ne-au ignorat si nu au facut decat sa ne dovedeasca noua  incompeteta celuilant candidat, insa nu au facut nimic ca sa se ridice si sa se dovedeasca oameni de isprava in ochii nostri.

Rusine! Deci mergeti la referendum, bifati in dreptul „idiotului mai mic” si va rog scrieti si langa: Sa va ia dracul pe toti! 

Imagine

Secretele lui da Vinci

Etichete

, , , , ,

Cu totii am auzit de da Vinci, deci nu ma voi mai obosi sa fac o incursiune despre viata si originile sale. Sau poate una extrem de rapida….

In primul rand a fost cunoscut ca pictor si sculptor. In al doilea ca arhitect si om de stiinta. Era cunoscut de oamenii vremurilor sale ca un liber ganditor, nesupus bisericii ci doar executand celebrele sale panze cu tematice biblice doar spre a-si intretine comfortul personal. Deasemenea extrem de putinul respect pe care il adresa bisericii se observa din opera sa. In cadrul acesteia sunt ascunse  simboluri putin religioase ci mai mult pagane si batjocoritoare.

Printre ele se numara si „Madonna dintre stanci”, realizata de doua ori, deoarece prima pictura era considera profana. In prima mana ingerului era pozitionata intr-un mod ostentativ deasupra capului lui Ioan Botezatorul.

Prima varianta                                               A doua varianta

 

 

 

 

 

 

 

 

 

O alta, foarte bine cunoscuta opera, este „Mona Lisa”.  „Gioconda” a ridicat multe semne de intrebare referitoare la simbolurile secrete ce pare a le detine.

Acum ramane doar o intrebare… Leonardo da Vinci este doar un ironic, un cinic, un sarcastic si a vrut sa ne perpeleasca pe jar degeaba, sau intradevar doreste sa ne transmita ceva? Va las sa ganditi si voi…

Ambitie vs ignoranta

Etichete

, , ,

Tot timpul m-a uimit caracterul uman. Cred ca este o sursa inepuizabila de cercetare, poate cu arie mult mai mare decat stiinta. Dupa parerea mea niste lucruri foarte importante pe care orice om ar trebui sa le dezvolte sunt: curiozitatea si ambitia. Fara curiozitate si fara dorinta de cunoastere, probabil am sta acum la gura pesterii invartind frenetic un un bat. 🙂 Nu glumesc.

Insa ignoranta este cel mai mare dusman al nostru din toate timpurile. Unii dintre noi cand vom fi dispusi sa renuntam la ignoranta poate vom ajunge oameni importanti, integrati intr-o societate aparte.  Pentru ca ma tot gandesc la ignoranti, se spune ca oamenii ignoranti sunt in mare parte saraci, persoane care n-au acces la nici o cale de culturalizare, dar eu si daca si voi credeti asta, se pare ca se inselam amarnic. Acum am mai crescut, dar in perioada ma frageda a vietii mele ma bazam foarte mult pe acesta teorei. Insa in zilele acestea cati oameni putrezi de bogati, care nu dau doi bani pe decenta, moralitate si carte, exista? As pune foarte multi.

Ex: Un barbat cu o avere impresionabila ce si-a cumparat de curand un Audi A8, fara ca macar sa stie sau sa-si puna intrebari cand a aparut prima masina, de cat timp se chinuie omenirea sa faca planurile unei masini, totul pana in prezent, cand fundul sau bogat si ignorant se lafaie in scaunul unei astfel de masini. Nici macar nu stie cate tipuri de motoare exista. La ce bun oricum?

Oamenii sunt atat de ignoranti

Ex: O domnisoara „imbracata in roz” care isi aplica in nestire tot soiul de smarcuri pe fata, fara a cunoastea compozitia acestora si faptul ca isi pune in pericol propriul chip.
Alte exemple nu mai sunt necesare, deoarece ati prins ideea. 🙂 Chiar daca am evoluat si clar se vedea acest lucru, mare parte a oamenilor sunt total nepasatori. In trecut macar aveam o scuza, saracia, religia si aceea atat de rigida, dictatura… Ar cam fi timpul sa nu mai cautam scuze jalnice, si cu ajutorul calitatilor, banilor(repet pentru ca nu neaparat cine are bani are si calitati) sa gasim moduri  de a nu ne mai irosi.

Sursa foto: 1,2,3

O intrebare inteligenta

Etichete

, , ,

Azi m-am confruntat cu o faza foarte haioasa si anume:

Purtam o discutie despre ingrijirea perusilor, si cum si eu am unul, sunt destul interesata. Ma gandesc la diferite moduri pentru a-i spori confortul si spre a-l face sa vorbeasca. Dar de acest mod ma indoiesc ca pana si un copil de 9 ani l-ar accepta. Si anume mancarea pentru perusi ce ii face sa vorbeasca.

„Cum domne, ii dai mancare daia si vorbeste asa dintr-o data?

„Nu, domnisoara, trece ceva timp, dar s-a studiat mult la ea, deci e buna”.
Garanteaza, si pe buna dreptate, e atat de greu sa fii om rational in zilele astea. Tocmai am cumparat mancare pentru vorbit si acum trec pe la farmacie sa cumpar si ceva pastile pentru oameni, dalea de gandit :))

Papagal Ara

Sursa foto: 1